Ura fata de barbati – de ce exista unele femei pentru care intreaga specie masculina este nu numai respingatoare, ci chiar un real pericol? Cum apare la o femeie aceasta convingere, repulsie, profunda ura, nu doar pentru un anumit barbat – ci pentru orice barbat din lume, pentru sexul masculin?
De ce unele femei duc lupta dintre sexe mult prea departe, atat de departe incat inverseaza stravechile idei ce proclamau barbatul ca fiind superior, femeia fiind vazuta acum ca fiind net superioara, in timp ce barbatul ar fi doar o „gorila”?… Nu ne referim la femeile ce critica si desconsidera uneori reprezentantii genului masculin (care isi au motivele lor) – ci la femeile care urasc cu toata fiinta lor toti barbatii…
O idee importanta: ura fata de barbati nu are legatura cu feminismul! Da, exista unele feministe, ce reusesc sa fie populare, care urasc barbatii. Ele scriu diverse cartulii, hranind astfel femeile care doresc mai multe motive sa desconsidereze barbatii. Hranesc mintea femeilor vulnerabile (si nu a celor cu adevarat puternice) cu idei puerile, precum cea ca barbatul e irational; cea ca barbatul va insela inevitabil, caci urmareste doar propria sa placere; cea ca a fi cu un barbat inseamna a te lasa consumata, dominata, sabotata, in imposibilitatea de a te dezvolta ca om; cea ca barbatul te manipuleaza si iti distruge vointa si iti fura forta…
Cand si daca se intampla asa ceva in cuplu, oare nu este si femeia responsabila – nu s-a lasat ea dominata, manipulata, sabotata? Nu a fost ea mult prea slaba si incapabila sa isi mentina o parte din independenta? Este cu adevarat doar vina barbatului dominator, a barbatului egoist, a barbatului „bestie”? Bineinteles ca nu – insa femeile ce simt o profunda ura fata de barbati ascund subtil partea de responsabilitate a femeilor care se lasa dominate fiind prea slabe, aruncand totul pe umerii barbatului.
Revenind, feminismul in esenta sa nu are legatura cu ura fata de barbati: feminismul militeaza pentru egalitate si nu pentru superioritatea femeii; feminismul militeaza pentru cooperare si intelegere intre sexe si nu pentru eliminarea barbatilor; feminismul militeaza pentru libertatea femeii de a alege: a alege sa fie independenta, singura si centrata pe cariera sau a alege sa fie sotie si mama – o feminista nu uraste barbatii, ci ii doreste ca parteneri egali.
O feminista poate fi o sotie dedicata – nu exista nici o contradictie, atat timp cat ea a ales aceasta cale si cat nu se simte dominata sau exploatata. Asadar, sa eliminam ideea simplista ca ura fata de barbati ar proveni din ideile feministe (desi, cum s-a mentionat, unele feministe extreme urasc barbatii).
Inca o idee importanta: ura fata de barbati nu are legatura cu lesbianismul! Poate ca exista lesbiene ce urasc barbatii – insa in general, o lesbiana pur si simplu nu este atrasa fizic si emotional de barbati, eventual ii gaseste fizic respingatori. Insa atat! Majoritatea lesbienelor nu urasc barbatii – chiar sunt amice cu ei. Doar ca nu si-i doresc ca parteneri de viata sau ca parteneri intimi…
Atunci de unde provine ura fata de barbati? Dupa cum s-a spus, faptul ca inca exista unii barbati misogini, ce trateaza femeile ca fiindu-le inferioare si ca obiecte, ce se comporta ca fiind superiori, ce se comporta fara pic de respect, este un factor important; la fel cum este existenta si perpetuarea stereotipurilor si etichetarilor superficiale ale femeilor in societate: o femeie este mult mai expusa, chiar si astazi, diverselor etichetari (usuratica, frigida, intepata, isterica, obsedata); mai mult, spre deosebire de barbati, o femeie este inca de cele mai multe ori judecata conform aspectului exterior si nu a ceea ce ascunde acesta si are succes cand aspectul ii este favorabil.
Explica, insa, persistenta unor prejudecati si etichetari discriminante acea ura viscerala fata de barbati pe care o vedem la unele femei? La unele femei, care ar fi bucuroase in ziua in care nu ar mai exista nici un barbat. La acele femei care se conving ca a fi singure este singura optiune de a fi implinite si independente. La acele femei care ar anihila cu bucurie un barbat, daca ar fi libere sa o faca. La acele femei la care se vede cu ochiul liber dezgustul, repulsia, dar mai ales furia din priviri…
Poate ca cele mai multe dintre aceste femei au fost pur si simplu ranite de un barbat – ranite intr-atat, incat toata lumea lor s-a schimbat si totul a fost altfel. Ranite intr-atat, incat nu mai pot avea incredere in nici un barbat, in nici un fel, niciodata. Ranite intr-atat, incat au fost nevoite, pentru a nu fi distruse, sa isi construiasca un zid de aparare, o noua imagine si o noua atitudine de putere, de forta si de independenta, care sa mascheze slabiciunea, durerea lor si care sa le protejeze toata viata de o alta rana.
O femeie tradata, folosita, mintita, inselata, abuzata de catre un barbat (nu in mod necesar un iubit – poate ca un tata) poate ca nu isi mai revine, poate crede ca orice barbat o va rani iarasi la un moment dat, poate ca isi construieste o aparare, incercand sa fie o persoana mai puternica, care nu va mai suferi vreodata.
Poate ca furia, dezamagirea, tristetea, frica, insecuritatea ei se transforma incet intr-o ura fata de orice barbat si in convingerea ca doar singura va putea fi in siguranta, fericita si implinita. Poate ca se autoconvinge ca acesta este adevarul, ca ea este cea puternica, iar femeile ce traiesc alaturi de barbati sunt sarace ametite; poate ca gaseste din ce in ce mai multe argumente, incat acea ura devine o filosofie de viata, o credinta solida. Insa poate ca in spatele acestei credinte se afla doar frica, insecuritate si o durere inca vie…
O femeie cu adevarat puternica, cu incredere in sine, independenta, va accepta barbatii ca fiindu-i egali si un barbat potrivit ca fiindu-i partener – caci in pofida trecutului neplacut, in pofida diferentelor, a neintelegerilor, chiar a conflictelor si criticilor dintre cele doua sexe, femeile sunt facute pentru a iubi barbatii, barbatii pentru a iubi femeile (bineinteles, in afara de cei cu orientare homosexuala).
