Ce trăsături moștenesc copiii de la părinți? Copiii seamănă cu părinții din foarte multe puncte de vedere, ei moștenesc caracteristicile fizice ale acestora și multe trăsături ereditare. Dar personalitatea este moștenită de la părinți? Particularitățile caracterului sunt și ele moștenite de la părinți? Află în articol cum au răspuns geneticienii la aceste întrebări.
Navigare rapidă în articol:
- Ce trăsături ereditare moștenesc copiii de la părinți?
- Performanțele școlare depind de moștenirea genetică?
- Ce au genele cu dezvoltarea personalității la copii?
- Cauza unor boli se află în materialul genetic?
- Înclinația spre violență este moștenită?
Ce trăsături ereditare moștenesc copiii de la părinți?
Unii copii seamănă mai mult cu mama, alții cu tata. Și totuși, nu toți copii arată ca mama sau ca tata. Uneori se poate întâmpla ca fiul sau fiica să nu semene cu părinții în niciun fel. Prin urmare, niciodată nu se știe cât de multe trăsături faciale poate moșteni un copil de la părinții săi.
Cei 23 cromozomi de la mamă și cei 23 de cromozomi de la tată vin cu informații genetice ale acestora. Cercetătorii spun că acești 46 de cromozomi transportă 25 000 de gene diferite, între care se pot face trilioane de combinații posibile. Astfel fiecare om își dobândește individualitatea.
Părinții transmit copiilor gene bune și rele. Genele dictează predispoziția la anumite boli. Genele influențează foarte mult și anumite caracteristici fizice, cum este înălțimea copilului. Se spune că genele determină și abilitatea unui copil de a contracta lent sau rapid mușchii. Genele determină proporția dintre cap, trunchi și membre. Ele au legătură cu mărimea sânilor, elasticitatea încheieturilor, aspectul degetelor de la mâini și picioare, etc.
Anumite gene determină trăsăturile faciale ale copilului: forma bărbiei, gropițele din obraji, culoarea ochilor, forma buzelor, aspectul nasului, forma urechilor și altele.
Culoarea pielii este moștenită
Culoarea pielii copilului nu este doar o moștenire genetică de la tată sau de la mamă. Ea poate fi influențată de genele de la părinți dar și de la rude apropiate. De exemplu, copilul poate moșteni albinismul sau pistruii pielii. Copilul va avea o anumită cantitate de melanină în piele care depinde de genele sale. Tenul copilului este determinat în urma unei combinații de patru gene ale părinților, două de la mamă și două de la tată. Culoarea pielii va fi influențată de gena mai puternică.
Genele cu un conținut mai mare de melanină pot determina culoarea pielii la copil. În general culoarea pielii copilului se obține în urma combinării genelor. Același lucru se întâmplă și în cazul culorii părului sau al culorii ochilor. Dacă tatăl are ochii căprui și mama verzi, este posibil ca ochii copilului să fie căprui-verzi.
Sunt 20 de gene care afectează culoarea părului copilului. Potrivit cercetătorilor germani, culoarea părului la copil depinde în proporție de 97% de gene, de numărul de melanocite moștenite de copil de la părinți (dintre care doar două tipuri de melanocite sunt de bază). În rest culoarea părului la copil depinde de factorii de mediu.
Gena ADRA2b este asociată cu atenția și memoria
Părinții pot transmite copiilor gene cognitive, gene responsabile de inteligență, emoție, intuiție. Cât de puternic răspunde un copil la informațiile emoționale poate fi cauzat de genele sale. Potrivit unui studiu realizat de neurologi, unii oameni care sunt purtători ai unei anumite variante genetice, percep imagini emoționale pozitive sau negative mai intens și au o activitate crescută în anumite regiuni ale creierului.
Oamenii care au un asemenea fond genetic sunt mai sensibili la informațiile emoționale. Este vorba despre gena ADRA2b care are afect asupra norepinefrinei și care este responsabilă de emoțiile negative. Persoanele care nu au această genă pun accent mai mare pe cuvintele negative, sunt mai atente la evenimentele care provoacă emoții negative. Oamenii cu această genă au o activitate semnificativ mai mare în regiunea creierului responsabilă de reglarea emoțiilor, de evaluarea amenințării și a plăcerii.
Genele afectează cât de pozitiv sau negativ percepe un om lumea. Cercetătorii au descoperit și faptul că unii oameni au o predispoziție la amintiri dureroase sau la tulburarea de stres post-traumatic. Unii oameni cu gena ADRA2b au și o predispoziție de a suferi din cauza unor amintiri negative, de tulburări de stres post-traumatic.
Performanțele școlare depind de moștenirea genetică?
Studiile cercetătorilor arată că 50% din succesul școlar al unui copil depinde de moștenirea genetică. Diferențele de inteligență la copii și adolescenți se datorează în proporție de 50% genelor, informațiilor moștenite genetic. La maturitate, influența genetică este mai mare ca în copilărie, oportunitățile de mediu sunt decisive în dezvoltarea efectului genelor.
Unii psihologi consideră că inteligența și sănătatea fizică au o bază genetică comună. Asta ar însemna că există o legătură între coeficientul de inteligență și robustețea fizică. S-a realizat un studiu pe un număr de 3600 bărbați și s-a constatat faptul că cei care au un coeficient de inteligență mai scăzut ar putea avea anumite probleme de sănătate – cataractă, infecții ale urechii și altele. De asemenea, cercetătorii consideră că persoanele cu un coeficient de inteligență superior sunt mai sănătoase decât cele cu un coeficient de inteligență mediu.
Influența puternică a femeilor se confirmă în acest caz. Cât de inteligenți sunt copiii este mai mult din cauza mamei decât a tatălui. Cercetătorii au demonstrat deja acest lucru. Genele care au legătură cu inteligența sunt transportate de cromozomul X. La femei apar doi cromozomi X, la bărbați doar unul. O fată moștenește un cromozom X de la mamă și un cromozom X de la tată. Un băiat moșteneste un cromozom X de la mamă și un cromozom Y de la tată. Cromozomii X și Y sunt numiți cromozomi sexuali. Probabilitatea ca inteligența mamelor să fie moștenită de copii este percepută ca fiind semnificativ mai mare.
Cercetătorii estimează faptul că 40-70% din inteligența copilului este moștenită. Ei spun că inteligența unui copil depinde de educație și de mediul în care acesta se dezvoltă și este crescut de părinți.
Ce au genele cu dezvoltarea personalității la copii?
Specialiștii consideră că genele au un rol minor în dezvoltarea personalității unui om. Particularitățile caracterului sunt moștenite. De-a lungul anilor s-au făcut cercetări pentru a se afla răspunsul la astfel de întrebări: Ce este moștenit? Ce este învățat pe parcursul vieții?
Există studii care sugerează faptul că genele au un rol în devoltarea personalității. Cu toate acestea ele par să creeze doar o bază fundamentală. Modul cum se dezvoltă personalitatea în acest cadru depinde de foarte mulți factori: educația, mediul social, experiențele personale, religiozitatea, etc.
Un copil poate moșteni de la părinți un temperament viu, un talent, predispoziția la anxietate și altele. Aceste calități depind de mediul în care copilul crește, de felul cum este educat, de experiențele pe care le trăiește.
Copiii au 50% din ADN-ul fiecărui părinte. Atât fiul cât și fiica moștenește ADN-ul mitocondrial al mamei lor, din ovulul care a fost fecundat. Copiii nu moștenesc ADN mitocondrial de la tată pentru că mitocondriile din spermă sunt puține și sunt distruse după concepție. Unele gene din ADN pot fi dominante sau recesive. Amestecul de gene care are loc prin combinarea dintre ovul și spermatozoid va influența modul cum copilul se va dezvolta.
Copilul moștenește genele dominante pentru anumite trăsături de la un părinte și genele recesive pentru alte trăsături de la alt părinte. Copilul va avea un amestec de caracteristici, evidențiate prin trăsăturile create de genele dominante sau co-dominante. Copilul moștenește gene de la tată și gene de la mamă.
Nu doar ADN-ul ci și experiențele sunt transferate de la mamă la copil. Anumite proprietăți dobândite prin experiență sunt transmise de mamă copilului.
Cauza unor boli se află în materialul genetic?
Copilul moștenește de la părinți predispoziția pentru o boală ereditară. Din păcate, acest lucru crește probabilitatea ca acea boală să apară la copil la fel ca la părinții săi. Cercetătoriii spun despre faptul că un copil poate moșteni o genă defectă și de aceea el poate fi purtător al unei boli ereditare. În acest caz se poate începe un tratament medical foarte devreme pentru a putea preveni îmbolnăvirea. Odată cu înaintarea în vârstă s-a constatat că poate crește riscul de moștenire a defectelor genetice.
Părinții mai în vârstă sunt sfătuiți de medici să facă anumite analize pentru a determina posibile defecte genetice ale cromozomilor.
Ce tipuri de cancer se transmit de la o generație la alta?
Potrivit unor cercetări realizate de oamenii de știință americani s-a constatat că pe fondul unor mutații genetice ereditare se pot transmite de la o generație la alta 12 forme de cancer. Ei au descoperit 114 gene care pot avea legătură cu producerea cancerului.
Există mutații rare care pot produce 12 tipuri de cancer, precum sunt:
- Cancerul de sân, cancerul de stomac, cancerul de prostată, cancerul ovarian
- Cancerul de gât, cancerul de cap, cancerul de țesut glial, cancerul de rinichi
- Cancerul endometrial, leucemia acută mieloidă, glioblastomul.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că se pot identifica genele fundamentale care ar putea duce la devoltarea cancerului. Ei au analizat informația genetică la peste 4000 de pacienți care sufereau de cancer pentru a identifica aceste gene și a descoperi componentele moștenite ale unor forme de cancer diferite.
Dacă la nașterea copilului genele unui părinte sunt deja modificate, este posibil ca genele celuilalt părinte să stopeze mutațiile genetice. De asemenea, cercetătorii consideră că oamenii pe măsură ce îmbătrânesc au un risc mai mare să dezvolte mutații genetice care pot determina cancer.
Diabetul zaharat poate fi moștenit?
Predispoziția genetică poate determina dezvoltarea diabetului zaharat. Dacă părinții sau rudele au diabet zaharat de tip 1 sau diabet zaharat de tip 2, probabilitatea de apariție a diabetului zaharat la copil apare. Un istoric familial de diabet zaharat de tip 1 a fost asociat cu riscul crescut de boală.
Dacă mama suferă de diabet zaharat de tip 1 apare un risc de 3-5% de a dezvolta și copilul ei această boală. Dacă tatăl suferă de diabet zaharat de tip 1, riscul să sufere și copilul este mai mic. Dacă ambii părinți au diabet zaharat de tip 1, riscul poate ajunge la 25% de a se îmbolnăvi și copilul.
În cazul diabeticilor de tip 2, riscul de moștenire este deosebit de ridicat. Schimbările genetice pot afecta funcția celulelor beta, eliberarea de acizi grași în țesutul adipos, absorbția de zahăr în celule, rezistența la insulină, producția de glucoză hepatică. Copiii care au diabet zaharat de tip 2 au un risc foarte mare de a suferi de tulburări metabolice. Acestea apar la 25-50% din cazuri.
Și totuși nu doar predispoziția genetică duce la boală. Factorii externi sunt cei care determină declanșarea diabetului zaharat. Stilul de viață nesănătos (ex. alimentația, infecțiile) poate crește riscul de diabet zaharat de tip 2.
Schizofrenia are cauze genetice de declanșare?
Schizofrenia este o boală ereditară, moștenită de la părinți sau poate fi provocată de mediul în care se dezvoltă un copil (infecții ale gravidei, oxigenare insuficientă a nou-născutului, nașterea traumatică, probleme de sănătate ale gravidei, naștere prematură). Mii de gene pot fi vinovate de predispoziția la schizofrenie, dar și anumite mutații genetice stau la baza acestei boli.
În numeroase cazuri de schizofrenie, ADN-ul uman are anumite mutații genetice. Specialiștii spun că boala se moștenește, că se declanșează la persoanele care sunt înrudite. Există și persoane care prezintă mutații genetice în ADN-ul lor dar nu au simptome de schizofrenie, la ei este posibil ca boala să nu se declanșeze deloc.
Mutații genetice care sunt asemănătoare cu cele din schizofrenie pot să apară și la persoanele care suferă de ADHD, depresie, autism, boală bipolară. Drept urmare, mutațiile genetice nu sunt specifice schizofreniei, ele pot predispune și la alte boli psihice.
Nivelul de colesterol este influențat genetic
Valorile mari de colesterol sunt adesea moștenite de la părinți? Când vine vorba de bolile cardiovasculare, un rol esențial îl are colesterolul. Acesta poate produce ateroscleroză, astfel crește riscul de accident vascular cerebral și atac de cord. Cercetătorii consideră că există o legătură între nivelul de colesterol și factorii ereditari.
Nu toată lumea poate avea capacitatea de a-și reduce nivelul de colesterol din sânge doar prin dietă. Colesterolul depinde și de constituția interioară a factorilor ereditari și nu doar de factorii externi (de alimentație). Influența materialului genetic este distribuită de o combinație de gene moștenite de la părinți.
Cercetătorii au descoprit în urma studiilor realizate13 gene care sunt foare importante pentru metabolismul colesterolului. Aceste gene au un rol important, determină raportul dintre colestrolul LDL și HDL, ambele tipuri de colesterol ajung în sânge. Aceste gene se transmit de la părinți la copii. În plus nivelul de colesterol este influențat și de stilul de viață, de dietă și mediul înconjurător.
Cercetătorii consideră că doar o treime din diferențele în nivelul de colesterol se datorează genelor moștenite de la părinți. De asemenea, ei cred că două persoane care au același nivel de colesterol în sânge pot prezenta un risc diferit de dezvoltare ulterioară a unor boli cardiovasculare. Riscul de îmbolnăvire depinde de constituția lor genetică.
Înclinația spre violență este moștenită?
În SUA s-a făcut un studiu pe 2000 de tineri și s-a ajuns la concluzia că lipsa unei proteine poate afecta conexiunile neuronale la adolescenți și poate duce la un nivel de violență peste medie. Adolescenții agresivi sau care fac parte din grupuri de infractori au o genă specifică. Problemele comportamentale de acest gen apar și la copiii care au fost victime ale diferitelor abuzuri. Deși există predispoziția genetică la unii adolescenți, ea nu duce neapărat la agresivitate crescută.
În multe familii comportamentul agresiv al copiilor se datorează agresiunii părinților în procesul de creștere al acestora. Unii cercetători consideră agresivitatea ca o reacție comportamentală, dar și o activitate puternică sau o dorință de auto-afirmare. Comportamentul agresiv se recunoaște prin calomnie, evaluarea negativă, ridicarea tonului vocii, manifestarea violentă a emoțiilor, amenințări, insulte, utilizarea forței fizice prin lovituri, zgârieturi și mușcături.
Află de ce este dificil pentru părinți să comunice cu adolescentul.
Cum se manifestă agresivitatea la copii?
Natura comportamentului agresiv este determinată și de vârstă și de alți factori. Momentele de furie apar și la sugari, mai ales atunci când nevoile lor nu sunt îndeplinite. La unii copii mici s-a observat o tendință de a fi cruzi cu un nou-născut din familie, pentru că aceștia își doresc să păstreze doar pentru ei dragostea maternă.
La vârsta grădiniței unii copii pot avea acțiuni realizate impulsiv și uneori inconștient, de a mușca, de a scuipa sau de a lovi pe alți copii. La ei se poate observa și o manifestare pasivă a agresiunii prin faptul că refuză să vorbească sau să mănânce, sunt încăpățânați, își mușcă buzele și își rod unghiile.
Comportamentul oricărui copil depinde de climatul emoțional din familie. Un rol important îl are relația cu mama. În majoritatea cazurilor, mamele sunt mai puternic atașate de copii decât tații și sunt mai sensibile la nevoile copiilor. Dacă un copil se simte neprotejat, dacă nevoia sa de dragoste din partea mamei nu este satisfăcută, atunci el poate avea anumite temeri, izbuciri de furie sau dificultăți de adaptare socială. La copiii care merg deja la școală apar forme de agresiune ca: aruncarea obiectelor, distrugerea jucăriilor, folosirea agresiunii verbale.
La adolescenți, comportamentul agresiv apare atunci când aceștia au un anturaj prost iar părinții și-au pierdut autoritatea asupra lor. Adolescenții devin agresivi din dorința să pară mai puternici. Violența este inspirată de liderii grupului din care fac parte, ea este prezentată ca fiind un act de devotament față de grup, sau ca un mod de afirmare a puterii ori aparteneței la grup.
În multe cazuri, adolescența este o perioadă de criză când pot să apară și comportamente agresive, abateri riscante. Prin comportamentul agresiv adolescenții își eliberează teama, își apără interesele, se protejează de amenințările externe. Află cum poți să gestionezi crizele pe care le are copilul adolescent.
