Dragonul gulerat (Chlamydosaurus kingii) este o soparla arboricola care traieste in Australia, Tasmania si Papua Noua Guinee. Este cunoscuta si sub denumirea de soparla gulerata, agama gulerata, sau soparla bicicleta (pentru ca alearga uneori doar pe membrele posterioare). Particularitatea sa consta in faptul ca prezinta un guler larg de piele foarte bine sustinut de cartilagii, care se extinde atunci cand simte pericolul. Acesta ii serveste in primul rand ca mecanism de aparare – in momentul cand este deschis respectivul atacator are sentimentul ca se afla in fata unui animal mult mai mare decat se asteptase.
Aceasta imagine de amenintare este doar aparenta, deoarece dragonul gulerat nu este nici pe departe fioros. De asemenea un alt rol al gulerului sau este de a fi un instrument de stocare a caldurii solare si cresterii temperaturii corpului. La fel ca si la alte specii de soparle cu sange rece temperatura corpului sau depinde de mediul inconjurator.
La mascul aceasta mantie foarte interesanta este mai mare, poate avea raza de 10-25 cm, iar coloritul ei este galben, rosiatic, portocaliu sau maroniu, in functie de temperatura mediului unde a stat animalul, de cat sange a fost pompat prin pielea lui, cat si de stres.
Lungimea maxima a unui exemplar adult poate fi de 90 cm, insa de regula femelele nu depasesc 70 cm. La aceasta specie masculul este mai mare si mai robust decat femela, el poate cantari cam 600 g. Faptul ca au totusi o greutate mai mica comparativ cu alte specii de soparle, face ca sa aiba calitati de alpinist si sa reuseasca sa se deplaseze foarte rapit atat pe sol cat si in copaci.
Dragonul gulerat este o reptila care se streseaza foarte usor, de aceea cand este crescuta in captivitate manipularea ei trebuie sa se faca cat mai rar, iar in interiorul terariului (care ii va servi drept adapost) va trebui sa aiba un numar mare de locuri amenajate in care sa se ascunda, astfel el se va simti in siguranta. De asemenea, aceasta soparla nu trebuie apucata niciodata de coada, deoarece daca aceasta este rupta sau taiata nu va mai creste din nou ca la alte specii.
Aceste soparle se adapteaza foarte greu in captivitate, pentru a avea rezultatele dorite este recomandat sa se achizitioneze exemplare minore care s-au nascut in captivitate. Deseori adultii care sunt de vanzare nu suporta viata in terariu si dupa cateva luni de zbucium si agonie mor. Soparlele mici sunt mai linistite, adultii in schimb pot fi de multe ori agresivi, pot sari si musca. O pereche de soparle gulerate cu o stare buna de sanatate poate trai in conditii de captivitate aproximativ 12 ani.
In cea mai mare parte a anului, temperatura in terariu trebuie sa fie ziua de 26-36ºC, iar noaptea de 15-20ºC. In sezonul rece aceste temperaturi pot scadea putin dar nu foarte mult, de exemplu ziua pot fi de 20-24ºC, iar noaptea de 12-16ºC. Daca nu sunt respectate aceste intervale de temperatura, reptila va avea sigur o stare de disconfort si exista posibilitatea sa se imbolnaveasca foarte usor si in anumite cazuri mai grave chiar sa moara. Intotdeauna la reptile temperatura este un parametru foarte important al mediului in captivitate care trebuie respectat.
Un alt lucru important este ca in terariu continutul de umiditate sa fie intre 30-50% asociat cu temperaturile prezentate mai sus. Si lumina este foarte importanta, aceasta reptila fiind activa mai ales in timpul zilei, este clar ca ea are nevoie de lumina directa a soarelui si nu de lumina artificiala.
Cat priveste alimentatia, trebuie tinut cont ca aceste reptile se hranesc in mediul lor natural cu paianjeni, mamifere mici, gandaci, pasari, serpi si soparle de dimensiuni reduse. Anumiti crescatori de animale recomanda ca dieta lor sa fie exclusiv insectivora sau formata din gandaci, greieri, soareci, oua de soparle. Nu sunt indicate alimentele ambalate specifice pentru reptile sau mancarea speciala pentru caini si pisici. In magazinele vanatoresti se pot cumpara greieri, gandaci, viermi, lacuste, molii – care sunt preferate de aceste reptile.
Hrana trebuie administrata in special in perioada celor mai calde ore ale zilei, cand ea este mai activa. Daca are o stare buna de sanatate si s-a adaptat cat de cat bine la viata in terariu ea va avea un apetit bun si va cauta sa manance mai mult decat este suficient.
Daca din contra comportamentul sau va indica ca ii lipseste pofta de mancare ar putea fi in prima faza un semn de indispozitie. De obicei in acest caz ea are obiceiul sa stea pe fundul terariului, cu ochii inchisi, sa nu reactioneze la stimulii externi si sa nu aiba instinctul de a prinde insecta care ii este servita drept hrana. In cazuri mai grave soparla poate fi bolnava si ar trebui sa fie tratata.
Niciodata nu trebuie exagerat cu cantitatea de alimente, iar cand este introdusa hrana in terariu, aceasta nu va fi pusa chiar langa soparla pentru a o stimula sa faca putin efort pentru a o manca si astfel sa nu devina sedentara. Daca este alimentata cu hrana vie, echilibrata si destul de variata, nu este necesar ca aceasta sa mai fie completata cu suplimente de vitamine si calciu.
Este foarte important ca in terariu sa nu lipsesca un vas cu apa curata, care va fi inlocuita macar o data pe zi. De multe ori aceste reptile nu beau multa apa, asa ca se poate ca apa din vas sa ramana uneori neatinsa. In mediul lor natural ele obisnuiesc sa-si ia necesarul de apa din frunzele care absorb mici cantitati de apa, dupa ploaie sau din roua diminetii. De aceea este indicat ca plantele din terariu sa fie putin pulverizate cu apa, pentru a-i permite sa bea atunci cand are nevoie.
Pentru a se dezvolta bine, aceasta soparla are nevoie de un spatiu generos de locuit. De aceea pentru un singur exemplar adult trebuie cumparat un terariu cu dimensiunile: inaltimea 150 cm, lungimea 200 cm si adancimea 70 cm. Desigur daca terariul este si mai mare va fi si mai bine, deoarece ii va oferi conditii de viata mai bune, ii va da posibilitatea sa alerge in voie pe o suprafata mai mare.
Daca se vor folosi pentru amenajarea terariului plante vii, exista riscul ca acestea sa ramana in scurt timp fara frunze, deoarece soparla are obiceiul sa se catere peste tot. De aceea este mult mai practic sa se utilizeze plante artificiale care sunt estetice si in acelasi timp ii vor crea multe locuri de refugiu in care atunci cand va fi stresata se va simti in siguranta. Se pot introduce si cateva bucati de lemn sau de scoarta de copac care ii vor servi de asemenea ca locuri dupa care sa se ascunda.
In terariu trebuie sa fie asigurata o ventilatie normala pentru a se evita riscul aparitiei mucegaiului. Pentru partea de jos se poate folosi un strat de iarba sintetica decat un strat de nisip.
Daca se doreste achizitionarea mai multor exemplare, intotdeauna trebuie sa fie alese cel mult doi masculi si doua sau mai multe femele. De obicei cand sunt mai multi masculi apar conflicte intre ei. Uneori pot aparea probleme si intre masculi si femele, cand se observa acest lucru exemplarele trebuie separate imediat, pentru a evita consecintele nedorite – unul din ele sa fie ranit sau sa stea retras intr-un colt fara a manca.
La aceasta specie perioada de reproducere este din lunile octombrie-noiembrie pana in februarie-martie. Masculii isi atrag partenera prin gulerul lor, iar femela isi amenajeaza un cuib pe solul nisipos, sau in vegetatia mai rara, pentru a beneficia de razele solare pe tot parcursul zilei. Dupa imperechere femela depune 4-13 oua (in cele mai multe cazuri doar 8 oua) pe care le incubeaza timp de 70 de zile.
Dragonul gulerat face parte din ordinul Squamata, familia Agamidae.
Video – Dragonul gulerat (Chlamydosaurus kingii):
 este o soparla arboricola care traieste in Australia, Tasmania si Papua Noua Guinee.){kind=link}