Orice câine, indiferent de rasă, trebuie să se obișnuiască cu mediul în care trăiește, trebuie să se adapteze la viața pe care i-o oferă stăpânul său. Un câine care a fost crescut la țară va avea probleme de adaptare la viața la oraș, cel puțin la început. El va fi speriat de viața zgomotoasă din oraș, de trafic, va trebui să fie ajutat să se adapteze treptat.
Unii ar putea considera că e normal ca un câine să trăiască la țară sau la oraș, insă o specie canină sălbatică care e învățată cu un anumit mediu de viața poate chiar să nu reușească să se adapteze ușor sau chiar deloc la un alt mediu de trai. Lupul crescut într-o grădină zoologică va avea cu siguranță probleme să se adapteze la viața în pădure, în sălbăticie.
Câinele percepe mediul înconjurător prin intermediul simțurilor. Informațiile dintr-un mediu complex sunt percepute prin mirosuri, sunete, imagini, senzații tactile, gust. Mediul va avea un ,,zgomot de fond˝ caracteristic, o intensitate a sunetului, un miros anumit, o masă diferită de obiecte în mișcare, va fi perceput într-un anume fel, unic, de către animal. Acesta va avea capacitatea de a percepe că mediul este diferit și va asimila faptul că este într-un alt biotop.
Specialiștii consideră ca un câine se adaptează mai greu la un biotop bogat dacă până în acel moment a trăit într-un biotop sărac și respectiv, este capabil să se adapteze mai ușor la un biotop sărac dacă a fost obișnuit până în prezent cu stimuli dintr-un biotop bogat. În concluzie, un câine care a trăit la oraș se va adapta mai ușor la țară.
În cazul unui câine care a trăit doar la țară, adaptarea lui la oraș va fi dificilă, el va fi speriat, va dezvolta fobii față de trafic, zgomotul de la oraș, mașini, aglomerația de pe străzi, etc. Va avea tendința să se apere fiind mereu speriat, va lătra sau va fugi căutând să se ascundă, va considera ca se află într-un loc înspăimântător. În anumite situații chiar va căuta să atace stimulul nou, perturbator, fie el o mașină, un adult sau un copil.
Câinele trebuie obișnuit cu mediul în care va trăi, va evolua, va crește și se va simți bine. Acest lucru se face chiar înainte de vârsta de 3-4 luni, el nu trebuie ținut doar în casă și izolat de mediul înconjurător. În caz contrar creierul său nu este stimulat, va primi o varietate mică de informații și astfel sistemul său de celule cerebrale va fi destul de rudimentar.
Un alt lucru important este și mediul familial în care trăiește. Dacă aparține unei familii zgomotoase, în care membrii se ceartă toată ziua, în care se dă muzica tare…, și câinele va fi mai greu de gestionat. Aducerea unui câine mai sensibil într-o astfel de familie poate fi un chin pentru animal, deoarece el se poate adapta cu greu. Acesta va fi neliniștit, stresat, nu-și va găsi locul, va cauta să prindă cu botul orice lucru, nu va reuși să se concentreze pe nimic.
Câinele trebuie să facă plimbări în mediul în care trăiește încâ de la vârsta de 2-3 luni. Acest lucru este foarte important deoarece, el trebuie să se obișnuiască cu stimulii din mediu, până acum necunoscuți. La început trebuie plimbat doar în fața casei, într-un mediu mai liniștit, pentru ca adaptarea lui să se facă treptat, fără a-l speria.
Treptat el trebuie obișnuit cu zgomotul produs de o mașină, cu strigătele copiilor, cu gălagia produsă de oamenii care vorbesc pe străzi, cu traficul, etc. Câinele trebuie observat cu atenție, iar în cazul când se sperie sau este panicat, trebuie să fie mângâiat si vorbit cu el pentru a se calma.
