Poti simti ca iti urasti partenerul de cuplu? Nu, nu dupa despartirea de acesta sau dupa o tradare de neiertat: ci in timp ce sunteti impreuna fara sa se fi intamplat nimic marcant care sa nasca ura… Pot coexista doua sentimente opuse si extreme in relatia de cuplu? Psihologii ne raspund (iar experienta ne confirma): da, este posibil sa simti ura pentru persoana iubita. Iubirea si ura sunt pasiuni extreme, care insa pot coexista: sunt, asa cum se spune, doua fete ale aceleiasi monezi…
Insa cum se intampla sa ajungi sa simti ca iti urasti partenerul de cuplu, persoana iubita? Semnifica aceasta faptul ca nu il/o mai iubesti si ca relatia a pornit-o pe drumul spre dezastru? Nu – inca exista iubirea ta pentru partener. Psihologii vorbesc despre ambivalenta sentimentelor: orice persoana este capabila sa simta in acelasi timp mai multe emotii diferite fata de acelasi om, inclusiv iubire si ura. Cat despre drumul spre dezastru: important este cum reactionezi atunci cand simti ca il urasti pe cel iubit…
Iubirea pentru partener face ca toate sa para minunate; dupa un timp de relatie insa, te poti trezi ca privesti persoana iubita in anumite momente cu resentimente, cu frica, cu dispret, cu furie – chiar cu ura. Ce face si ce spune ajunge uneori sa te scoata din sarite – nici nu vrei sa il/o mai privesti… Inseamna ca a murit iubirea? Nu intotdeauna! De fapt, de cele mai multe ori, inca simti iubire – insa aceasta se impleteste in unele clipe cu un sentiment foarte apropiat de ura… Nu degeaba se spune ca iubirea este nebuna – nu ar trebui sa fim prea mirati cum poate ea sa se combine cu sentimente contradictorii!
Cum poti ajunge sa simti ura pentru partenerul de cuplu
Lipsa de control si vulnerabilitatea. Simti ca nu ai nici un control asupra relatiei de cuplu, ca o poti pierde oricand. Simti ca il iubesti pe celalalt cu toata inima – insa te intrebi daca si el/ea simte la fel si te temi ca nu. Stii ca relatia s-ar putea sfarsi daca partenerul ar dori astfel si urasti faptul ca nu ai avea ce face. Stii ca partenerul are o putere enorma asupra ta si asupra vietii tale: ar putea sa iti distruga intr-o clipa inima si viata.
Are si puterea sa te faca intr-o clipa fericit sau mizerabil. Si poate ajungi sa te intrebi: „cum s-a intamplat asta, cum am ajuns sa depind intr-atat de altcineva?”. Cand fericirea ta depinde de relatia de cuplu si de partener si cand simti ca nu ai control asupra relatiei, aceasta vulnerabilitate poate naste resentimente; iar acestea pot sa te faca uneori, in clipe mai dificile, sa simti ura pentru celalalt, pentru ca are atata putere si pentru ca te face atat de slab…
Neimplicarea si indiferenta partenerului. Poti ajunge sa simti ura atunci cand ti se pare ca doar tu esti cel implicat cu trup si suflet in relatie si doar tu daruiesti tot ce ai. Cand celalalt se fereste de angajamente serioase si te tine pe picior nesigur, cand ti se pare ca este distant si ca nu iti indeplineste nevoile de iubire si stabilitate, nu mai este mult pana ce se nasc sentimente negative.
Insatisfactia. De cate ori nu ne facem mari sperante la inceputul unei relatii de cuplu? Si de cate ori acele sperante nu sunt distruse? Dezamagirea si insatisfactia in relatie te pot face sa simti ca iti urasti partenerul care ti-a nascut vise pentru ca apoi sa le omoare. Insa nu vrei sa inchei relatia, desi nu te face prea fericit – pentru ca inca iti iubesti partenerul…
Viata impreuna, care poate naste senzatia de sufocare si de pierdere a independentei. Apropierea prea mare dintre parteneri si modul lor de relationare te poate face sa simti ura pentru persoana iubita. De ce? Pentru ca te simti sufocat, controlat, schimbat de catre acesta. Iar acea apropiere poate deveni in timp si de nesuportat: el/ea cunoaste prea multe despre tine (inclusiv ceea ce e rau) si tu la fel despre el/ea… Senzatia ca nu mai ai dreptul la independenta si ca trebuie sa te schimbi poate fi si ea greu de tolerat: viata in cuplu cere compromisuri, adaptari si mici schimbari; dar cand partenerul iti cere prea mult, resentimentele pandesc la colt…
In asemenea situatii, poti ajunge sa simti uneori ca iti urasti partenerul de cuplu: il/o urasti pentru ca te face sa vulnerabil si temator; pentru ca are putere asupra ta; pentru ca simti ca tu iubesti mai mult; pentru ca nu iti ofera ceea ce tu ii dai si ceea ce vrei; pentru ca relatia nu este asa cum ai fi vrut; pentru ca te face nefericit; pentru ca te-a schimbat si ti-a furat independenta…
Dar…il/o iubesti! Si modul in care reactionezi la aceasta ambivalenta a sentimentelor este cel ce va hotari calea pe care relatia voastra o va lua. Ceea ce este bine sa stii este faptul ca aceasta ambivalenta este de fapt destul de normala fata de persoanele care ne sunt foarte apropiate si cu care traim relatii lungi. Nu gandi in termeni „ori…, ori…”: fie iubesc, fie urasc!
Aceste sentimente (alaturate diverselor emotii umane) pot coexista – o clipa poti simti iubire pentru ca in urmatoarea sa simti ura. Iubesti – insa iubirea ta isi ia momente de respiro si este impletita cu alte sentimente (cauzate, dupa cum am vazut, de frica, vulnerabilitate, lipsa de control, indiferenta, insatisfactie, nevoia de a face compromisuri). Cand nu mai simti nimic – atunci inseamna ca relatia voastra de cuplu este moarta…
Important este sa incerci sa nu dai curs emotiilor in aceste clipe in care simti ura: stii zicala „ii ranim cel mai mult pe cei pe care-i iubim”. Important este sa realizezi ce te face sa simti asa si sa incerci sa cauti solutii. Si foarte important este sa nu ajungi sa te urasti pe tine insati, pentru ca lasi relatia sa ramana asa cum este si pentru ca iti permiti sa simti ceea ce simti…
