Păpușile Matrioșka, acele figurine din lemn, formate din două părți, de dimensiuni diferite, care pot intra unele în altele, sunt recunoscute peste ca fiind un simbol al culturii rusești. Însă un lucru mai puțin știut este că acestea sunt originare din Japonia și au intrat în Rusia cu puțin mai bine de un secol în urmă.
Cutii din lemn, așezate unele într-altele erau foarte obișnuite în China încă din secolul al XI-lea. Apoi, în anii 1700 figurine din lemn, care mergeau până la dimensiuni extrem de mici, au început să fie comercializate în China și Japonia, iar popularitatea acestora s-a răspândit.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea sunt aduse în Rusia. Momentul coincide cu o perioadă de tulburări sociale, dar și dezvoltare economică și culturală, în care artiștii ruși erau în căutare de noi stiluri. Mulți dintre aceștia lucrau în atelierele lui Sava Mamontov, un om de afaceri care promova mișcările artistice. Aici, cineva aduce în anul 1890, din Japonia, o serie de șapte figurine care ieșeau una din cealaltă, care îl înfățișau pe Zeul Fukurama. De asemenea, există și o legendă care spune că prima păpușă de acest fel a fost adusă pe insula Honshu, din Japonia, unde se presupune că a fost făcută păpușa Fukurama, de către un călugăr rus.
Un pictor care lucra în atelierul lui Mamontov este fascinat de păpușă și își dorește să creeze și el una, dar care să reprezinte caracteristici rusești. Astfel, prima păpușă pe care a făcut-o reprezenta o familie de țărani, o mamă cu cei șapte copii ai săi. Figurina, precum și altele la fel de vechi, pot fi văzute la Muzeul de Jucării Sergiev Posad din Moscova.
La începuturi, artiștii acordau mai multă atenție capului păpușii și expresivității acesteia, și mai puțin corpului, care nu era decorat ca în prezent. Figurinele surprindeau diferite personaje din viața de zi cu zi, atât femei cât și bărbați, țărani, comercianți, nobili, personaje din cărți sau eroi din istoria Rusiei.
Treptat, păpușa va ajunge să înfățișeze doar figuri feminine. Forma acestora era ușor diferită față de ce cunoaștem în prezent, capul fiind mult mai mare decât restul corpului, iar un set de păpuși avea, de regulă, între trei și doisprezece piese. În 1913, la Expoziția de Jucării din St. Petersburg a fost expusă o păpușă Matrioșka compusă din 48 de piese, unică la acel moment.
În anul 1900, la Expoziția Universală de la Paris, Rusia obține medalia de bronz pentru o păpușă Matrioșka, a cărei popularitate se răspândește foarte repede și devine recunoscută ca un produs specific rusesc. Asociația Meșteșugarilor Ruși va deschide un magazin de artizanat în Paris, iar până în anul 1911 păpușile rusești vor fi vândute în paisprezece țări.
Tot în acea perioadă, păpușa capătă denumirea de „matrioșka”, care este un diminutiv de la numele rusesc Matriona, foarte popular la aceea vreme printre țăranii ruși. Se pare că numele are rădăcini latine, provenind de la termenul „mater” care înseamnă „mamă”. Totodată, numele era asociat cu figura feminină din familiile tradiționale rusești, mama unei familii numeroase, cu un corp solid care sugera sănătate și voie bună.
Tehnica după care se fac păpușile a rămas cam la fel în decursul timpului, iar la începuturi aceasta a fost deprinsă cu ușurință, având în vedere că meșteșugarii ruși erau deja obișnuiți cu felul în care trebuia prelucrat lemnul (se făceau deja obiecte din lemn precum ouă de Paște).
Strungarii foloseau de regulă lemn de tei, arin, mesteacăn sau aspen (plop tremurător), majoritatea preferând teiul. Lemnul era tăiat la începutul primăverii, atunci când pomul este plin de sevă. Apoi, copacii tăiați sunt curățați de coajă, iar pentru a nu se crăpa, în jurul acestora sunt lăsate doar câteva inele de scoarță. Apoi sunt așezați în grămezi, lăsându-se suficient loc între ei pentru aerisire. Când sunt gata (uneori copacii sunt lăsați și câte doi ani), copacii sunt tăiați în butuci, care mai apoi vor fi prelucrați cu ajutorul unui strung.
La început sunt realizate figurinele mici, din interior, care nu vor avea două părți. Se începe apoi prelucrarea părții de jos a păpușii, este îndepărtat surplusul de lemn și se face inelul de la gura figurinei, unde va intra partea de sus. Același lucru se face și cu partea de sus, avându-se grijă ca aceasta să intre în cealaltă bucată. Aceste operațiuni sunt făcute de obicei după intuiția celui care mânuiește lemnul, iar de obicei, nu sunt folosite măsurători. După ce bucata este uscată, aceasta este pregătită pentru vopsit, fiind mai întâi lustruită și dată cu lac.
Păpușa rămâne un personaj apolitic până în 1917, când odată cu izbucnirea Revoluției din Octombrie și venirea la putere a partidului socialist aceasta se ideologizează. Ea începe să reprezinte diferiți lideri sovietici, precum Lenin și mai apoi Stalin, dar și oameni simpli, muncitorul de rând rus, precum și diferiți „dușmani ai poporului”, chiaburii sau burghezii. Pentru a comemora moartea liderului comunist Lenin, în anul 1970 a fost realizată una dintre cele mai mari păpuși Matrioșka, care conținea 72 de piese, și avea 1 metru înălțime și diametrul de jumătate de metru. Păpușa costa 3000 de ruble, un preț uriaș, avînd în vedere că o mașină putea fi cumpărată cu 5000 de ruble.
Tot în perioada comunistă, odată cu construirea a numeroase fabrici, păpușa Matrioșka începe să fie realizată mecanic, devine un produs de masă, iar accentul nu se mai pune pe unicitatea păpușilor. Acest aspect este important deoarece, dacă până atunci existau numeroși artiști care inventaseră propriul stil de păpușă Matrioșka (stilul Semionov, stilul Sergiev Posad etc.), de acum confecționarea manuală a păpușilor este interzisă în URSS. Cu siguranță eu existat și artizani care au făcut păpuși manual, însă foarte puțini, acestea fiind foarte rare și scumpe în prezent, iar majoritatea sunt deținute de colecționari privați.
În 1980, piața din Rusia s-a liberalizat din nou, iar artizanilor li s-a permis din nou crearea manuală a păpușilor. În prezent, în magazine se pot găși păpuși care înfățișează nu doar personalități rusești, dar și internaționale, precum Obama, dar și diferiți artiști.
