Iubire la vârsta a treia – e vreodată “prea târziu” să începi o relaţie de dragoste?

0
379
Iubire la vârsta a treia
Iubire la vârsta a treia

Imaginea tipică despre viaţa persoanelor ajunse la vârsta a treia arată cam aşa: zile liniştite, cu o rutină previzibilă, cu activităţi casnice precum preparatul reţetelor delicioase pentru copii şi nepoţi, croşetatul, rezolvarea integramelor, cititul ziarelor, privitul la emisiuni TV, poate lucrul în grădină… O viaţă domoală, lipsită de intensitate… Dar cine spune că aşa şi este? Cine spune că la vârsta a treia nu te poţi încă bucura de frumuseţea unei noi relaţii de dragoste? Dacă eşti singur (în urma divorţului sau a decesului partenerului), asta înseamnă că aşa şi trebuie să rămâi, bucurându-te doar de compania copiilor şi nepoţilor??

Mergi într-un parc într-o zi frumoasă şi vei vedea perechi de oameni cu vârste înaintate plimbându-se mână în mână; nu, nu toţi formează un cuplu de ani buni. Mulţi încep o relaţie la această vârstă şi bine fac. Poate că nimic nu este mai adevărat decât ideea că eşti pe atât de tânăr şi plin de viaţă precum e sufletul tău. Există tineri adulţi împovăraţi de griji care uită să se mai bucure de viaţă, aşa cum există oameni la vârsta a treia care ştiu să preţuiască şi să trăiască fiecare clipă frumoasă.

Iubirea la vârsta a treia este adesea mult mai profundă şi stabilă, dar şi satisfăcătoare tocmai pentru că cei care au trecut prin viaţă ştiu să aprecieze la valoarea lor oamenii ce le sunt alături şi clipele de veselie şi de linişte. O plimbare în parc, o cină într-un restaurant frumos – aceste momente dau savoare vieţii.

Două persoane ajunse la o vârstă mai înaintată pot crea o legătură emoţională profundă şi satisfăcătoare, având experienţa necesară pentru a evita probleme comune precum gelozii şi certuri inutile. În plus, sunt ferite de dificultăţile presupuse de o relaţie la vârste tinere (“unde duce relaţia”, “când avem copii”, “când avem casa noastră” etc.) – ei au trecut prin aceste etape şi acum doar se bucură unul de compania celuilalt.

O relaţie de ataşament între doi “bunici” este cu atât mai valoroasă cu cât vârsta a treia aduce provocări: se termină de obicei viaţa profesională, copiii sunt demult plecaţi din cuib, iar când persoana nu-şi mai are partenerul alături, singurătatea poate face mult rău. Nimeni, la nici o vârstă, nu vrea să fie singur! Iar vârsta nu e niciodată o barieră pentru sentimente.

O relaţie de iubire revigorează, întinereşte şi sufletul, dar şi corpul (prin secreţia de endorfine, serotonină, testosteron) şi creşte stima şi încrederea în sine a persoanei (fără serviciu, fără copii de care să ai grijă, fără partener de viaţă, există pericolul apariţiei sentimentului de inutilitate – ce-ţi rămâne de făcut?). Multe studii au arătat că cei mai în vârstă care îşi găsesc un nou companion cu care să-şi petreacă timpul sunt mai feriţi de boli (afecţiunile la bătrâneţe sunt agravate de sedentarism, dar şi de monotonia vieţii, de lipsa de plăceri şi bucurii, de singurătate). Un suflet tânăr păstrează şi corpul mai tânăr!

O iubire la vârsta a treia aduce o întinerire, un nou val de entuziasm pentru ce are viaţa de oferit şi alungă singurătatea ce bate la uşă. E profundă şi matură, bazată pe companie şi nu pe dorinţe oarbe. E bazată pe apreciere şi respect reciproc şi nu pe pasiune. Izolarea conduce la depresie şi la acele idei deloc sănătoase: “sunt prea bătrân ca să mai fac ceva”, “nu mai contez, nimeni nu mai depinde de mine”, “mi-am trăit deja viaţa”. Nu este aşa, sunt doar gânduri provenite din tristeţea singurătăţii! Viaţa poate şi merită trăită cât timp o avem!

Cei care critică sau glumesc pe seama bătrânilor ce încep o relaţie sunt superficiali, rătuăcioşi şi gândesc în termeni de stereotip dăunător. Cine a decis că dacă ai 70 de ani trebuie să stai închis în casă şi nu te poţi bucura de compania unui partener, de sentimente autentice, de clipe vesele împărtăşite? Poate că ni se pare ciudat dacă bunicul ne anunţă subit că are o “prietenă” nouă – dar ar trebui să fim fericiţi pentru el, nu să facem glume inadecvate sau să gândim că “nu e ok”.

Poate că şi aceasta ne irită de fapt – faptul că vedem persoane fericite, care savurează viaţa la vârste înaintate, în timp ce noi, încă tineri, am uitat să ne bucurăm de micile clipe care contează… Am avea multe de învăţat de la cei mai bătrâni dacă am lăsa prejudecăţile deoparte! Da, cei în vârstă iubesc, da, mulţi au o viaţă intimă şi îşi trăiesc viaţa uneori mai bine şi mai înţelept decât cei tineri!

În final – niciodată nu “e prea târziu” să iubeşti pe cineva şi să te bucuri de prezenţa sa în viaţa ta!

728×150 sub articol
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ